SOCVOL – Voluntariat în social, focus pe problematica vârstnicului și a dizabilității intelectuale și/sau asociate

Conştientizarea, cât mai extinsă, a publicului larg cu privire la valoarea voluntariatului pentru societate, cu privire la potenţialul voluntarului ca formă de responsabilitate socială ce poate fi asumată atât la nivel individual cât și instituţional este un aspect care necesită îmbunătăţire. Un rol esenţial în rezolvarea acestei situaţii îl constituie sectorul neguvernamental care prin activitatea lui trebuie să atragă interesul şi încrederea membrilor comunităţii în care activează.
Voluntariatul continuă să fie o resursă insuficient de promovată și explorată. Publicul preferă mai degrabă să facă donaţii decât să muncească voluntar în folosul comunităţii în cadrul unei organizații neguvernamentale. Conform datelor statistice doar 3,7 dintre cetăţenii României muncesc voluntar in cadrul ONG (conform ghidului solicitantului). În comparație cu alte state, nivelul la care se situează voluntariatul în România este sub media europeană. Eurobarometrul din noiembrie 2010 indicând o rată de implicare a populației de 20%, plasează România în categoria țărilor din Uniunea Europeană cu un nivel scăzut de implicare. În termeni negativi, România este evidenţiată din punctul de vedere al nivelului maturităţii sectorului neguvernamental, cu un rol ce trebuie să devină mai activ și să contribuie la rezolvarea unor probleme relevante pentru diverse grupuri vulnerabile.
Organizaţia Suedeză pentru Ajutor Umanitar Individual are o tradiţie privind implicarea în activităţi de voluntariat mai ales prin primirea voluntarilor din Suedia (de toate vârstele, nivele educaționale), totuşi realităţile timpului şi nevoia de a da o altă dimensiune activităţilor decât cele date de voluntarii suedezi, puținii voluntari români și angajaţi ai organizației, fac ca voluntariatul să devină o prioritate pentru noi. Organizaţia Suedeză pentru Ajutor Umanitar Individual lucrează cu două grupuri dezavantajate – copii si tineri cu dizabilităţi intelectuale și asociate precum și persoane vârstnice aflate în dificultate respectiv vârstnici care vor să îşi menţină rolul activ în comunitate - încă din anul 1992, oferindu-le beneficiarilor noştri dreptul la educaţie şi servicii sociale pentru prevenirea marginalizării.
În primi 10 ani de existență majoritatea voluntarilor erau suedezi, fondurile organizației provenind în totalitate de la organizația mamă, Individuell Manniskohjalp. Începând din 2007, Organizația Suedeză pentru Ajutor Umanitar Individual a intrat într-un proces de reformă, fondurile sale nemaiprovenind în totalitate de la organizația mamă. Strategia de exit a acesteia a determinat organizația noastră să se dezvolte și să caute soluții pentru desfășurarea serviciilor sale sociale în alte zone de interes. Astfel că organizația a început să desfășoare activități generatoare de venit, și-a creat doar un set de servicii pe care să le implementeze la calitatea cea mai bună, și-a creat un set de proceduri de management al voluntarilor.
Anul acesta am încheiat parteneriate cu trei Universități: Universitatea București, Universtitatea Titu Maiorescu și Universitatea Spiru Haret. Datorită acestor parteneriate de la începutul anului am preluat 50 de practicanți din care 10 au rămas voluntari în cadrul organizației.
Datorită succesului nostru dar și datorită unei nevoi diversificate de abilități în cadrul organizației, în special în prestarea serviciilor sociale, datorită nevoii noastre de a ne integra sau reintegra beneficiarii în comunitate, ne-am propus să abordăm comunitatea a cărei oameni pot să fie potențiali voluntari pentru beneficiarii noștri.
Proiectul propus spre finanţare se aliniază sectoarelor prezentate în ghidul solicitantului ,,mobilizarea membrilor comunităţii în activităţi de voluntariat“, ,,încurajarea iniţiativelor de voluntariat întreprinse la orice vârsta“ deoarece cuprinde activităţi menite să răspundă fiecăruia din sectoarele menţionate mai sus. Astfel, proiectul îşi propune organizarea unei campanii de promovare şi de implicare a membrilor comunităţii în activităţi de voluntariat destinate grupurilor dezavantajate prin crearea unor workshopuri pentru a descoperi atât persoanele care au o dorinţă naturală de a deservi voluntar o cauză dar şi de a determina diverse categorii de persoane să se implice în activităţi care pot face un bine atât pentru alţii cât şi pentru ei înşişi.
De aceea am mers spre cele trei paliere: instituții de învățământ (preuniversitar și universitar), instituții ale statului altele decât cele educaționale, companii. Accentul cade pe instituțiile de învățământ întrucât ne dorim ca prin acestea să educăm spiritul voluntar mai ales pentru cauzele cele mai defavorizate, în viitorul nostru – copii și tineri.
Nimeni nu vrea să audă de persoanele cu dizabilități severe. Unii dintre noi nici nu știm de existența acestora și atunci când îi vedem pe stradă, ne gândim poate cu prejudecată (e vina părintelui, să aibă grijă statul de ei), spunem un ”Doamne ferește” și mergem mai departe. Chiar și statul abordează problema dizabilității severe cu răceală și indiferență (a se vedea cazurile semnalate de către CRJ într-o instituție publică a sectorului 2 http://www.crj.ro/Mental-Disability-Advocacy-Center-%C8%99i-Interights-alaturi-de-Centrul-de-Resurse-Juridice-in-cazul-tinerilor-de-la-Gheorghe-%C8%98erban--1205/). Celor care le păsa de soara tinerilor din cazul menționat erau voluntari străini. Dar noi nu putem să intervenim?
Iar vârstnicii ... ne sunt o povară căci pensiile și serviciile de sănătate pentru dumnealor constituie o veșnică problemă pentru bugetul statului.
Proiectul își propune să aducă laolaltă copii, tineri, adulți și vârstnici indiferent de poziția/statutul lor, de nivelul financiar sau de existența sau nu a dizabilității/bolii, pentru a găsi soluții pentru grupurile cele mai uitate sau vădit uitate.
De aceea proiectul va forma formatori de voluntari, va crea un manual al voluntarului care lucrează în domeniul dizabilității intelectuale și/sau asociate precum și a senectuții, va crea un cadru în care voluntarii să se poată sărbători, să poată găsi și alte valențe pentru dezvoltarea lor profesională dar mai ales personală.